Perspectiva unei pisicuțe: ce-i cu zgomotul ăsta puternic?
Te-ai întrebat vreodată ce gânduri îi trec prin cap pisicii tale? Ei bine, următorul exercițiu de imaginație te va ajuta să înțelegi prin ce stări trece o felină ce locuiește alături de o familie cu copii, cățel și muuulte sunete!
Programul pisicuței!
„Purrr… ce pui de somn bun am tras! Ia uite potaia cum stă întinsă în culcușul ei moale, fără nicio grijă pe lume. Oare ce planuri are pe ziua de azi? Să se scarpine și să se întindă!
Eu știu bine ce am de făcut… Mă duc acușica să mă î-n-t-i-n-d cât sunt de lungă pe bara de scărpinat. Ce-mi place să-mi înfig ghearele sus de tot și să văd cât de mult mi se poate lungi corpul! Așa mă trezesc mai bine și mă pregătesc pentru restul zilei. Apoi, o să iau niște gurițe de mâncare, că îmi cam chiorăie burtica… oh, da, e chiar acolo în colț bolul, departe de câinele ăla!
Îmi place că am toată casa la dispoziție (dacă nu punem la socoteală potaia, desigur!). Dar m-am obișnuit deja. La început, lătra mereu când mă vedea și asta mă făcea să tresar de frică, dar părinții mei umani s-au chinuit o grămadă să facă pace între noi; acum, eu și câinele suntem prieteni pe cinste! Am simțit imediat un miros diferit când l-au adus acasă; îi auzeam cum se joacă împreună în altă cameră. Mă înfricoșa la început, dar am multe locuri de cățărat la nevoie. Mă simt cel mai bine sus de tot pentru că știu că nu mă poate ajunge! Sunt mult mai bună la cățărat decât el, mai ales când mă latră!
Grijile pisicii
Cred că o să învârt prin casă ca să mai fac niște mișcare. Îmi place să explorez și să găsesc noi ascunzișuri. Ia să merg sus mai întâi… în camera mamei mele umane. Camera asta e mereu curată (își face patul de cum se trezește, ceea ce e nasol, că mi-ar plăcea și mie să trag un pui de somn într-un loc călduț). Dar dintr-un salt rapid ajung imediat sus pe pervaz. Tare îmi place să mă cocoț acolo, lângă fereastră și privesc în jos, spre grădină, ca să văd care mai e pulsul… Ia stai un pic! Ce caută motănoiul ăla în grădina mea? „Hissss!! Miau!! Hisss!! Miau!!”
Pfui, gata. L-am alungat. Mi s-a ridicat părul pe spinare; celelalte pisici trebuie să înțeleagă clar că ăsta e teritoriul meu!
Ia să merg nițel în camera copiilor – ah! Ce bine, sunt haine pe jos! Mă bag și eu în mijloc, să ațipesc un pic. E cald și confortabil și mă simt în siguranță pentru că aseară m-am tot frecat de hăinuțele lor în timp ce ne jucam și acum hainele încă miros ca mine… ce plăcut este… zzzzz. Ce e cu sunetul ăla?
Jucării zgomotoase!
Am avut parte de o pauză binemeritată, dar ce-i cu zgomotul ăla? Cred că am atins jucăria fără să vreau și acum face încontinuu zgomotul ăla jeluitor care nu-mi place, mă sperie… Gata, mi-am luat tălpășița! Să sperăm că i se termină repede bateriile.
Între noi fie vorba, uneori mă sperii rău de zgomotele pe care nu le cunosc. Dacă nu știu sursa zgomotului, devin foarte stresată și caut prin toată casa până găsesc un loc să mă ascund.
Artificii?
În fiecare an am parte de o noapte pe care nu o pot suferi!! Când se face întuneric, încep să se audă niște bubuituri de afară, unele aproape, altele în depărtare. Urmează multe lumini pe cer și nu știu ce sunt! Bubuiturile bruște ale artificiilor mă îngrozesc. Mămica mea umană încearcă să mă calmeze. Spune că sunt artificii și că nu am motive de îngrijorare.
Când pune în priză un diffuser FELIWAY în camera unde merg să mă ascund, reușesc să mă simt mai în siguranță și să capăt încredere.
Pisicile adoră muzica!
Ce se aude oare de jos? … mai bine merg să văd. E muzică – mămica mea umană a pus muzică pentru mine și pentru câine. Ia să ascult mai cu atenție… ah! Chopin – îmi place mult muzica lui, mă relaxează. În schimb, nu prea mă dau în vânt după muzica pe care o ascultă copiii. E tare zgomotoasă și fug repede în locul meu preferat, plin de liniște și încerc să îmi astup urechile.
Sunete familiare
Îți mărturisesc ceva: familia mea umană face multe zgomote! Mă neliniștește dacă nu găsesc sursa unuia dintre ele. De exemplu, abia încep să mă obișnuiesc cu aspiratorul… adică, nu-mi place, dar știu că mămica mea ține mult la curățenie și că uneori mai dau pe lângă din litieră și ea trebuie să strângă după mine. Și mie îmi place să fie curat în casă, mai ales că mă îngrijesc cu atâta trudă – activitatea mea preferată este să mă îngrijesc stând sus pe bara de scărpinat. Astfel, mă păstrez curată și mă relaxez în același timp, mai ales când este multă gălăgie în jur. După ce am devenit prieteni, ling câinele uneori dacă trece pe lângă mine, în semn de afecțiune.
Ca să revin la zgomotele din casă – un lucru nu pot suporta! Mașina de spălat! O clipă se aude ca o împroșcătură, apoi imediat se învârte foarte repede și scoate un sunet ca o văicăreală foarte zgomotoasă; mă sperii de fiecare dată! Mămica mea umană și-a dat seama și închide mereu ușa când o folosește. Se asigură că toate lucrurile de care am nevoie sunt la distanță (bolurile mele, litiera). Știe bine că nu mă apropii de ele dacă sunt lângă mașina de spălat!
Unele zgomote nu mă sperie la fel de mult ca la început. Mămica mea umană mă ajută mult – mi-am dat seama între timp că sunt multe zgomote în casă: când se închid ușile, când merge radioul sau televizorul și când copiii strigă unul la altul! Datorită ei m-am obișnuit cu zgomotele, pentru că mi-a tot repetat că totul e în regulă, m-a îmbrățișat cu iubire, m-a mângâiat pe cap și mi-a dat gustări delicioase când m-am calmat. Mai vreau! Dacă situația mă copleșește, mă adăpostesc pe dulapul de la bucătărie și trag un pui de somn.
În ce privește câinele… nu-i chiar așa de rău, mai ales că m-am obișnuit cu el, dar tot mai latră când vede curierul la ușă și mă sperie, mai ales că se întâmplă deodată. Tare mi-aș dori să nu mai facă asta!
Sper ca mămica mea să-și amintească să schimbe rezerva la FELIWAY repede. Sunt sigură că a trecut aproape o lună și nu vreau să mă streseze din nou toate zgomotele din casă!
