Miau! Miau! Clip! Clip! Oare stăpânii mei înțeleg ce vreau să le spun? Este așa de important să îmi citească limbajul trupului, dar tare mă tem că ne cred în stare pe noi, pisicile, doar să mieunăm, să toarcem și să arătăm bine; trebuie să-i învăț atâtea lucruri!
Cred că voi reuși să le arăt stăpânilor exact ce simt. De exemplu:
● Dacă sunt speriată fug imediat și îmi caut ascunzătoarea preferată, unde mă simt în siguranță și protejată. Mă sperii când se dau multe artificii (urăsc zgomotele puternice și șuierăturile asurzitoare) sau când vine cineva străin în casă (nu-mi place deloc să fiu luată în brațe de oameni pe care nu-i cunosc).
● Dacă sunt în stare de alertă îmi țin coada în sus și îmi mișc un pic vârful, iar asta înseamnă că sunt atentă la ce se întâmplă și abia aștept să vă salut.
● Sunt în gardă și gata să mă reped asupra prăzii dacă dau din coadă (fac asta de obicei când văd ceva ițindu-se de sub canapea… poate chiar șoricelul meu de jucărie preferat!)
Și, deși dragii mei prieteni bipezi cred că expresiile noastre faciale nu se schimbă, lucrurile nu stau deloc așa!
Schimbările sunt subtile, dar dacă vă uitați atent, veți vedea că mustățile și urechile vă arată exact cum mă simt:
● Dacă am chef de joacă, urechile și mustățile îmi sunt îndreptate în față;
● Dacă sunt îngrijorată, îmi îndrept urechile în diverse direcții, iar mustățile îmi sunt trase în spate. Dacă îmi vedeți urechile lipite de cap, de obicei sunt stresată sau nesigură pe mine;
● Sunt relaxată și fericită dacă mustățile îmi sunt întinse în lateral;
● Când sunt curioasă îmi îndrept mustățile înainte (de obicei când explorez sau vânez ceva).
Să nu uităm de ochi!
● Dacă îmi țin ochii larg deschiși, atunci mă îngrijorează ceva.
● Dacă mă holbez fără să clipesc, îi transmit un mesaj altei pisici să plece fără a fi nevoie să mă apropii prea tare de ea. Trebuie să fac așa ceva uneori când alte pisici îmi blochează teritoriul: dacă mă holbez lung la ele știu exact cum stă treaba!
● Dacă îmi mijesc ochii „pisicește”, te rog să fii atent și la celelalte semne transmise de corpul meu. Dacă urechile sunt îndreptate către spate și îmi foșnăi coada, te rog să te îndepărtezi; în situații de acest gen, uneori îmi scot ghearele la înaintare pentru a mă proteja! Dacă îmi mijesc doar un ochi, e posibil să mă doară celălalt ochi; n-ar fi rău să mă duci la veterinar (nu că mi-ar plăcea tare mult să-l vizitez, dar știu că se ocupă de sănătatea mea).
Vrei să știi de ce clipesc lent și fac cu ochiul?
Niște oameni deștepți ne-au tot studiat, ca să-și dea seama ce vrem să spunem când clipim lent și facem cu ochiul către oameni, și mi se pare foarte interesant că au realizat ceva: când clipim lent, înseamnă că le zâmbim!
Foarte interesant, într-adevăr! Eu mă simt tare fericită când stăpânul îmi clipește, așa că fac și eu la fel ca să-i arăt că și eu îl iubesc și am încredere în el! Stăpânul mi-a pus în priză FELIWAY Classic, care mă calmează și mă relaxează, așa că (când vin musafiri pe la noi) poate chiar am curaj să mă apropii de un străin care-mi clipește din ochi, doar dacă nu se gândește să mă ia în brațe de cum mă vede! Îmi place să cunosc bine persoana înainte de a mă apropia foarte tare!
Mai clipesc și din alte motive
E important ca stăpânii să nu-mi piardă din ochi ochii (ha ha!). Deși mustățile îmi arată dacă ceva se apropie prea tare de fața mea și mă avertizează să le îndrept spre spate dacă este cazul, uneori am o infecție sau o mâncărime. În acest caz, voi clipi excesiv; dacă se întâmplă așa ceva, ar fi bine să mă pui rapid în cușca de transport și să mă duci la veterinar.
Fă o încercare!
Uneori par somnoroasă când clipesc lent, dar încearcă să-mi clipești și tu: vei realiza că îți zâmbesc înapoi!