Circulă multe legende urbane despre faptul că este posibil ca patrupezii noștri să înțeleagă ceea ce vorbim. Potrivit unora, câinii și-ar da seama și de semnificația cuvintelor, iar alții susțin că ei își dau seama de ceea ce dorim de la ei, nu după cuvintele propriu-zise, ci după tonalitatea cu care sunt rostite acestea. Cercetătorii maghiari au pus punct dezbaterii, deoarece în urma mai multor analize, au putut deduce că patrupezii sunt capabili să decodeze și anumite cuvinte, mai mult decât atât, percep și tonalitățile.
Angajații de la Catedra de Etologie de la Universitatea de Științe Eötvös Loránd din Ungaria și cei din Grupul de Cercetare Comparativă Etologică de la Academia Maghiară de Științe-Universitatea de Științe Eötvös Loránd au studiat, în cadrul unui experiment destul de interesant, cum prelucrează mintea câinilor graiul uman, iar rezultatele au fost publicate și în prestigioasa revistă Science. În cadrul cercetării a fost folosit și un aparat de RMNf, ce utilizează o metodă complet nedureroasă pentru maparea creierului câinilor. În timpul consultului câinii care erau culcați în RMNf ascultau vocea antrenorului, iar cercetării au urmărit activitățile diferitelor părți ale creierului. Au fost folosite cuvinte de laudă pe un ton recunoscător și pe un ton neutru. După aceea, câinii au ascultat cuvinte fără importanță pentru ei (conjuncții, de exemplu), pe aceleași două tonalități. Cercetătorii au fost curioși să vadă care parte a creierului se activează atunci când câinii trebuie să stabilească semnificația cuvintelor, respectiv care se activează atunci când trebuie să facă diferența între tonalitățile din exprimare.
La finalul cercetării s-a dovedit că animalele noastre înțeleg chiar și sensul unor anumite cuvinte, dar contează și cum le rostim. Acest lucru este posibil pentru că modul în care funcționează creierul câinilor, atunci când încearcă să înțeleagă vorbitul, este similar cu cel al creierului uman. Pentru a înțelege semnificația cuvintelor, se activează emisfera stângă a creierului, pe când atunci când este vorba de tonalitate, răspunzătoare este emisfera dreaptă. Așadar, combinând cei doi stimuli, câinii sunt capabili să recunoască limbajul uman, ceea ce reprezintă un rezultat extrem de important în cercetarea evoluției lingvistice. Analizele de mai sus demonstrează, așadar, că mecanismele nervoase care ajută la interpretarea cuvintelor au apărut mult mai devreme decât se credea. La câini, această evoluție este datorată mediului bogat în stimuli lingvistici, astfel că, în prezent, din perspectiva evoluției speciei, aceștia se află la nivelul la care se afla omul înainte ca acesta să își dezvolte vorbitul. Așadar, ar înțelege cu plăcere ceea ce gândesc ceilalți și și-ar exprima și ei cu plăcere, la rândul lor, gândurile, dar nu au încă instrumentele lingvistice să o facă. Oare este posibil ca peste câteva milenii, câinii să și vorbească?
