Mantrailing – sportul de urmărire

Dacă îți place să te plimbi și pe distanțe mai lungi alături de câinele tău, află că practici mantrailing-ul. De fapt, acesta nici nu este cu adevărat un sport, metoda fiind utilizată și în investigațiile reale. Ea se bazează pe instinctele de bază ale fiecărui câine, astfel că această formă de mișcare, una nu foarte intensivă la prima vedere, a început să se răspândească drept un hobby.

Este un fapt cunoscut: câinii au un foarte dezvoltat simț al mirosului. Mult mai sensibil decât orice instrument de detectare a mirosului inventat de om, nasul câinelui are 200 de milioane de receptori olfactivi. De multă vreme, oamenii folosesc această calitate a patrupedelor în cadrul investigațiilor, atunci când sunt căutate persoane dispărute. Dacă ne imaginăm un câine de urmărire, probabil că prima imagine care ne vine în minte este aceea a unui patruped care are nasul îndreptat în jos și miroase urmele de pe sol.

Această metodă „clasică” se bazează pe urmele de miros pe care persoana căutată le lasă după ea, ca pe o ștampilă, după ce a pășit pe vegetație și pe sol. Dacă se reușește potrivirea urmelor de pe sol cu aromele caracteristice persoanei, câinele poate găsi cu ușurință calea care ne va conduce către cel pe care îl căutăm. Succesul metodei este influențat în mare măsură de condițiile meteorologice și de traseul persoanei căutate.

De exemplu, în cazul în care a trecut, pentru o perioadă mai lungă de timp, și prin apă, câinele nu va găsi urma de după ultimul pas înainte de a intra în apă. Acesta este motivul pentru care s-a răspândit metoda mantrailing, care nu se bazează pe urmele de pe sol, ci pe mirosul emanat de întreaga suprafață corporală a unei persoane, care lasă, astfel, urme nu numai pe sol, ci și în aer. Câinele avansează cu capul ridicat, adulmecând aerul, astfel încât în cazul unei mișcări mai mici a aerului, poate scana nu doar o urmă strict delimitată, ci și o zonă mai mare.

Întrucât mantrailing-ul este apropiat de comportamentul natural de urmărire al câinilor, aproape orice rasă poate îndeplini cu succes această sarcină. După un pic de exercițiu, fiecare stăpân de patruped are șansa să se simtă, pentru câteva ore, un detectiv adevărat.

Astfel, mantrailing-ul nu numai că este aplicabil în practică, ci poate fi privit și ca un sport. În esență, stăpânul patrupedului sau un prieten se poate ascunde, făcând pe persoana dispărută, astfel încât câinele să pornească în căutarea sa, bazându-se pe mirosul emanat de corp, aflat în aer. Este bine ca persoana care conduce câinele să se afle într-o formă fizică bună, întrucât căutarea poate dura și kilometri întregi, iar câinele poate impune, uneori, un tempo destul de intensiv.

Merită să cumperi și un ham special, care să fie confortabil pentru câinele tău și care să nu îl împiedice prea mult în mișcare. Totodată nu uita să ai la tine și niște recompense, cu ajutorul cărora să îl motivezi. Pentru ca mantrailing-ul să devină plăcut, poți să te adresezi unor experți care țin cursuri. Dacă reușiți să treceți peste dificultățile inițiale, puteți avea parte de niște ieșiri foarte plăcute, ca niște aventuri – distractive și pentru câinele tău, și pentru tine. În plus, mișcarea intensivă te va ajuta să scapi de tensiunea acumulată în timpul unei săptămâni de lucru.

Citește și povestea lui Kaly, câinele salvator aici!