de Andreea Enache (10 ani)
Într-o zi de toamnă, mergeam la aniversarea colegului meu Sebastian, alături de colega mea Alessia. Dintr-o dată, Alessia a auzit un mieunat și atunci am văzut un pisic speriat, murdar și slab.
Îmi doream de mult timp o pisicuță, dar regulile casei erau foarte stricte!
Puiul de pisică găsit, indeplinea toate regulile de a avea o pisicuță în casă.
Am luat hotararea, împreună cu părinții mei să adoptăm pisicuța. Am spălat-o și am deparazitat-o și, pentru că am estimat că avea vreo două săptămâni, tatăl meu a hrănit-o cu lapte.
Am numit-o Cleo de la regina Egiptului, Cleopatra, pentru că în scurt timp a ajuns răsfățata familiei.
După ce a primit un cămin și dragostea noastră, Cleo a devenit o pisicuță fericită și jucăușă.
După ce s-a acomodat în căminul său nou, tatăl meu mi-a spus: “Cleo este un motan!“
Pentru început m-am panicat deoarece, pisicuța se obișnuise cu numele Cleo, așa că am decis să nu-i schimbăm numele.
După un timp, motanelul a devenit destul de obraznic dar în același timp și amuzant!
Într-o zi, l-am văzut dormind cu limba scoasa pe preșul de la ușă!
În altă zi, a spart un ghiveci cu zambile! L-am fugărit toata casa pentru asta!
Ieri, i-am pus o ghirlandă și Cleo a început să fugă prin toată casa, uitându-se la mine ciudat.
Cleo, indiferent ce ai face, mereu te voi iubi!