Un raport al World Wide Fund arată că omenirea a reușit să șteargă de pe fața pământului 60% dintre speciile de mamifere, păsări, pești și reptile din anii 70 încoace.
Mike Barrett, de la WWF, spune că “dacă ar fi avut loc o scădere cu 60% a populației umane, ar însemna echivalentul golirii Americii de Nord și de Sud, Africii, Europei, Chinei și Oceaniei; aceasta este scara faptelor noastre.”
Consumul accelerat de resurse și hrană la nivel global, de către o populație umană în continuă creștere, afectează echilibrul naturii, atins dupa milioane și milioane de ani de evoluție. În mod ironic, societatea umană depinde tocmai de acest echilibru pentru a putea avea aer curat, apă potabilă și tot ce este necesar existenței noastre.
Ecosistemele care ne înconjoară sunt vitale pentru om: natura, departe de a fi un moft, este cea care ne hrănește, atât fizic, cât și spiritual și cultural. Polenizarea și deci supraviețuirea plantelor, menținerea unui climat propice, fără fenomene extreme, producerea de energie – toate acestea sunt astăzi în pericol, afectând viitorul generațiilor ce ne urmează.
Cristiana Pașca Palmer, fost ministru al mediului în România și actualul secretar executiv al Națiunilor Unite în Convenția pentru Biodiversitate, conduce un grup de lucru prin care cele 195 de state membre ale ONU să ajungă la un acord cel puțin la fel de important ca și Acordul de la Paris pentru climă, însă se teme că între timp pierderea de habitate naturale va pune în pericol tot mai multe specii, la nivelul întregii planete. Estimările spun că, până în 2050, Africa va pierde încă 50% dintre speciile de păsări și mamifere, iar pescăriile din Asia vor fi în colaps. “Sper să nu fim prima specie care își documentează propria dispariție” – spune ea.
De ce e atât de important să avem atât de multe specii de plante și animale, ne-am putea întreba. Nu putem trăi la fel de bine doar cu animalele din ferme, de exemplu?
Ei bine, iată două dintre miile de exemple care ne arată de ce biodiversitatea la nivelul planetei este o condiție imperativ necesară supraviețuirii speciei umane.
Organisme unicelulare, aparent insignifiante, precum fitoplanctonul , reprezintă baza lanțului trofic marin, precum și o importantă sursă de oxigen pentru apa din mări și oceane, necesar vieții acvatice de care ne bucurăm la rândul nostru, într-o economie de 1,5 trilioane de dolari pe an. Această “pădure” invizibilă din straturile superficiale ale mărilor și oceanelor furnizeaza jumătate din oxigenul de pe planetă, având un rol esențial pe traseul dioxidului de carbon atmosferic și menținerea echilibrului climatic.
La cealaltă extremă a lanțului trofic, prădătorii din vârful piramidei au la rândul lor rolul extrem de important de a nu permite înmulțirea excesivă a celorlalte animale, ceea ce înseamnă și menținerea diversității plantelor, prin urmare și a insectelor (inclusiv cele cu rol în polenizare) și a păsărilor. Hrănindu-se cu exemplarele cele mai vulnerabile, care nu reușesc să fugă suficient de repede sau să se ascundă sufficient de bine – prădătorii de vârf contribuie la eliminarea trăsăturilor slabe din celelalte specii, așadar la supraviețuirea și reproducerea celor mai reușite exemplare de antilope, spre exemplu. Reducând numărul acestora, ei previn și apariția epidemiilor la nivel de populație.
Gheparzii au dispărut din peste 20 de țări, în Africa, Peninsula Arabă și Asia Centrală. Habitatul gheparzilor a fost transformat de către om, iar atunci când nu sunt capturați ilegal ca pui sunt vânați pentru blana lor sau pur și simplu pentru protecția animalelor din fermele expuse teritoriului lor. Toate acestea au condus la o scădere a populației globale de gheparzi de la 100 000 de exemplare în jurul anului 1900, la mai puțin de 8 000 astăzi.
Cornul Africii, unde se află Somaliland, este un traseu preferat de braconieri pentru apropierea sa de Peninsula Arabă, fiind astfel mult mai ușoară transportarea animalelor din Africa în țările din Golf în circuitul comerțului ilegal cu animale.
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj Napoca, împreună cu Fundația Veterinarii fără Frontiere Cehia și Universitatea de Științe Veterinare și Farmaceutice din Brno au demarat un program prin care susțin Facultatea de Medicină Veterinară din Hargeisa, Somaliland, pentru a forma specialiști în domeniul medicinei animalelor sălbatice și, la fel de important, pentru a acorda îngrijirea medicală necesară gheparzilor recuperați din rețelele de braconaj de către Ministerul Mediului din Somalia. Unul dintre susținătorii acestui proiect este compania globală producătoare de medicamente de uz veterinar Ceva Sante Animale, prin filiala din România. Adăpostul unde acești gheparzi sunt îngrijiți este înființat și susținut de ani de zile de fundația Cheetah Conservation Fund, iar ONG-ul local Heritage Somaliland este organizația care asigură hrana zilnică a gheparzilor și plata lui Nujuum, cea care are grijă de ei. Prin proiectul Stories from the Cheetah House, voluntarii clujeni și cehi vor îmbunătăți starea acestor animale salvate de la braconaj prin acordarea îngrijirilor medicale necesare.
Având în vedere că Facultatea de Medicină Veterinară din Hargeisa nu predă cursuri legate de medicina animalelor sălbatice, acest domeniu este deficitar, astfel încât nu există medici veterinari locali specializați în acest domeniu. CCF, organizație al cărei sediu central este în Namibia, asigură îngrijirea zilnică a gheparzilor și hrana acestora, precum și expertiza lor din lucrul cu gheparzii, iar voluntarii ajunși acolo prin VSF Cehia și cele două universități europene implicate (USAMV Cluj și VFU Brno) asigură asistența veterinară de specialitate. De asemenea, Nujuum, angajata CCF care se ocupă de gheparzi de mai mulți ani, beneficiază la acest moment de un stagiu de pregătire intensiv la un centru de reabilitare a a faunei sălbatice din Iordania, fiind sprijinită de VSF Cehia și VFU Cehia. Pe durata stagiului ei, voluntarii se vor ocupa și de îngrijirea zilnică a animalelor de la Cheetah House.
“Gheparzii ajung la adăpostul din Hargeisa fiind confiscați de autoritățile Ministerului de Mediu din această țară. Ajung de obicei într-o stare destul de precară, sunt pui mici, confiscați de lângă mamele lor, deshidratați, bolnavi, cu diferite infecții. Mulți dintre ei din păcate nu supraviețuiesc.
Voluntarii noștri de la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj, împreună cu voluntari de la Facultatea de Medicină Veterinară din Brno, din Cehia, vor ajuta mai ales la stabilirea unor protocoale clare de diagnostic pentru acești gheparzi, la stabilirea unor scheme terapeutice, la instruirea studenților de medicină veterinară din Hargeisa pentru ca și ei să poată aplica aceste metode.” – spune dr. Andrei Mihalca, Prof. Conf. la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj Napoca, inițiatorul proiectului Stories from the Cheetah House.
Dincolo de experiența personală, de viață, academică și profesională pe care acești studenți voluntari au înțeles că o pot căpăta, ei au mai înțeles încă un lucru: cu toții suntem responsabili de păstrarea bogăției vieții, pe întreaga planetă, de la mic la mare. Cu toții suntem responsabili pentru supraviețuirea fitoplanctonului, a vieții marine și a surselor de apă și hrană pentru copiii copiilor noștri. Ursul brun nu e doar în grija României (unde trăiește cea mai numeroasă populație din Europa) și a Rusiei, tot așa cum gheparzii nu sunt doar în grija celor câtorva state unde mai trăiesc.
