Miau! Miau! Ia te uită ce copac frumos! Mă întreb cât de sus pot să ajung înainte să mă blochez?
Nu că mi-aș dori așa ceva! Am văzut ce greu a fost să salveze pisica vecinilor când s-a blocat sus în copac (vecinul a venit cu ditamai scara să o ia jos de acolo). Nu a fost bucuros de întâmplare, dar într-un final pisica a reușit să coboare singură… ușurel, ușurel!
În mod normal, pisicile sunt experte în cățărat. Avem gheare retractile care ne ajută să ne prindem bine și să fim în siguranță când urcăm undeva (avem probleme doar la coborâre). Corpurile noastre ne ajută la urcat pentru că ne folosim picioarele din spate pentru a ne împinge în sus; la coborâre se schimbă treaba!
Suntem specialiste și la sărituri de sus (n-avem probleme la săritul de pe garduri sau dulapuri înalte), dar, dacă urcăm prea sus într-un copac, distanța până la pământ e prea mare și intrăm în panică. Desigur, ne chinuim să o luăm din ramură în ramură până ajungem jos, dar uneori ne luăm cu distracția și uităm; și uite-așa ne blocăm!
Mai sunt și alte motive, totuși, pentru care ne place așa de mult să ne cățărăm în copaci.
De ce adoră pisicile să se cațăre în copaci?
De sus se vede cel mai bine!
Ne plac locurile înalte pentru că ne e mai ușor să ne controlăm teritoriul; strămoșii noștri stăteau liniștiți în copaci și urmăreau orice pradă care îndrăznea să le calce teritoriul, iar noi facem la fel în ziua de azi. Zilele trecute am zărit un șoricel (el nu mă vedea, dar m-a auzit și a luat-o la fugă înainte să apuc să cobor și să-l prind). Păcat!… dar m-am distrat încercând!
Copacii sunt locuri grozave de relaxare
În copaci e cel mai bine să tragi un pui de somn. Unele ramuri sunt foarte largi; dat fiind că ne pricepem de minune să ne menținem echilibrul, uneori stăm ore întregi tolănite pe câte o ramură, ba chiar ne cățărăm între ramuri și tot nu ne vede nimeni. Super tare!
Câinii nu știu să se cațăre în copaci!
Din când în când, răutăciosul de câine din casă mă fugărește; deși stăpâna a tot încercat să facă pace între noi, uneori cățelul profită că nu e atentă și iar vine după mine. Îți dai seama că n-are șanse să mă prindă vreodată, că mă cațăr cât ai zice pește într-un copac și șuier la el. Tot ce poate face el e să latre!
Ne simțim în siguranță
De multe ori stăpânii mei au musafiri; eu devin un pic agitată când vin străini, așa că ies rapid din casă, mă cațăr într-un copac din grădină și așa mă liniștesc. Uneori cobor după ceva vreme la ei, mai ales dacă au ceva bun pentru mine, dar tot mai bine e în copac dacă am nevoie de liniște și pace.
Cățăratul e sănătos pentru pisici
Folosirea ghearelor pentru a ne cățăra nu e doar eficientă, ci ne și ajută să le menținem la o lungime adecvată. Întinderile și săriturile ne mențin corpul puternic și flexibil și simțurile ascuțite: ne folosim mustățile ca să ne facem drum printre crengi (nu că mă laud, dar mustățile sunt cel mai bun GPS).
Avem simțul aventurii
Nouă, pisicilor, nu ne scapă nimic (avem chiar și vedere nocturnă!); ochii noștri sunt mult mai sensibili la orice mișcare decât cei ai oamenilor. Observăm imediat dacă vreo pasăre, animal sau altă creatură mică se mișcă, și instinctul ne spune să pornim imediat la vânătoare (așa începem aventura: pândim, sărim și prindem prada).
Stăpânii se asigură că am mereu tot ce-mi trebuie și că mă simt fericită și calmă când mă cațăr prin casă (țin mult și la acest aspect). Folosesc FELIWAY Classic ca să-mi creeze cel mai liniștit și confortabil mediu, gata de explorat.
Știu că n-o să fiu mereu la fel de sprințară ca acum, și mă încântă că stăpânii au amenajat deja casa cu gândul că trebuie să fiu activă și când mai îmbătrânesc…
Acum parcă mă ia somnul și zăresc o crenguță pe care bate soarele; mă așteaptă un pui de somn de pomină!