Cele mai frecvente boli dermatologice întâlnite la pisici
Bolile de piele pot apărea și la animalele de companie, în special la pisici, indiferent dacă ele își petrec cea mai mare parte a timpului în casă sau au contact și cu exteriorul. Aceste afecțiuni pot avea numeroase cauze, de la infestarea cu paraziți până la reacții alergice la hrană, însă este important ca atunci când ele apar, să recunoaștem simptomele și să mergem cu pisica la un consult veterinar. După o serie de analize, care îl vor ajuta pe medic să confirme care sunt factorii ce au cauzat apariția bolii, acesta îi poate prescrie animăluțului un tratament personalizat.
Îți povestim în continuare despre cele mai frecvente afecțiuni dermatologice întâlnite la pisici și despre cum se manifestă ele, ca să le poți recunoaște mai ușor simptomele în caz că ele apar:
Dermatita alergică
Dermatita alergică la pisici este o afecțiune comună a pielii care apare din cauza reacțiilor alergice la diverse substanțe, cum ar fi polenul, pulberile, mucegaiul, puricii sau chiar anumite alimente. Alergenii pot să ajungă în organismul pisicii prin inhalare, ingestie sau contact direct cu pielea.
Așadar, chiar dacă pisica ta stă exclusiv în casă, poate intra în contact cu astfel de substanțe prin simpla inhalare sau prin contactul direct cu o suprafață infestată.
Simptomele dermatitei alergice la pisici pot varia de la ușoare la severe și se manifestă sub diferite forme, precum mâncărime intensă, inflamație, roșeață și leziuni ale pielii. Deseori, pisicile care suferă de această afecțiune se scarpină frecvent, se ling excesiv sau se freacă de obiecte pentru a încerca să aline mâncărimea. Dacă nu suntem atenți la ele, în timp, astfel de comportamente pot duce la deteriorarea pielii și la apariția leziunilor, precum rănile deschise sau crustele.
În caz că pisica ta a căpătat o dermatită alergică, este important să mergi cu ea la un control, fiindcă un medic te poate ajuta cu o prescripție medicală de produse care să vindece simptomele din interior, dar și cu recomandări de produse precum șampon sau loțiuni, care să-i calmeze pielea.
Dermatita bacteriană
Spre deosebire de dermatita alergică, cea bacteriană poate apărea atunci când bacteriile patogene, precum Staphylococcus sau Streptococcus, invadează și infectează pielea pisicii. Cele mai comune cauze ale acestei afecțiuni la pisici pot include răni, zgârieturi, mușcături sau alte afecțiuni care afectează integritatea pielii.
În ceea ce privește simptomele dermatitei bacteriene, ele pot varia însă apar cel mai frecvent sub formă de roșeață, mâncărime, umflături, pustule (bășici pline cu puroi) și leziuni ale pielii. Aceste leziuni pot fi dureroase și pot duce la scărpinare excesivă sau lins excesiv. De obicei, zonele predilecte pentru dermatita bacteriană includ capul, gâtul, baza cozii și abdomenul.
În general, astfel de infecții se tratează cu ajutorul medicamentelor antibiotice, așadar este esențial ca dacă observi simptome asemănătoare cu cele de mai sus la pisica ta, să programezi în cel mai scurt timp un control la veterinar.
Acneea felină
Așa cum îi spune și numele, această afecțiune este caracterizată prin apariția de coșuri, puncte negre și inflamație la nivelul bărbiei pisicii și a regiunii din jurul acesteia. Există mai mulți factori ce pot contribui la dezvoltarea acneei feline.
Unul dintre aceștia este hiperactivitatea glandelor sebacee din regiunea bărbiei. În cazul acneei feline, glandele sebacee pot deveni hiperactive și pot produce prea mult sebum, ceea ce duce la blocarea porilor de pe piele. Astfel, este favorizată acumularea de celule moarte ale pielii, bacterii și alte impurități, ce formează comedoane (coșuri) și puncte negre. În unele cazuri, comedoanele pot deveni inflamate și pot duce la formarea de leziuni dureroase sau pustule.
Ce poți face imediat după ce observi aceste simptome este să înlocuiești bolurile de hrană ale pisicii tale, dacă acestea sunt din material plastic. Poți opta pentru boluri din materiale neiritante, cum sunt cele ceramice sau din metal.
Totodată, se recomandă curățarea delicată a zonei afectate cu soluții speciale sau șampoane antimicrobiene. Comedoanele sau pustulele pot fi deschise și curățate cu atenție de către medicul veterinar, motiv pentru care este cel mai bine să duci pisica la un consult.
Ringworm (Tinea)
Ringworm (Tinea) reprezintă o infecție fungică comună a pielii care poate afecta pisicile. Deși numele poate induce în eroare, sugerând că este cauzată de un vierme, de fapt, ringworm apare ca urmare a infestării cu diverse specii de ciuperci, în special de genul Microsporum și Trichophyton. Ele pot supraviețui și se pot reproduce în stratul superficial al pielii pisicii, provocând simptome caracteristice.
Ringworm poate fi transmis de la animale infectate la oameni și invers, deoarece ciupercile pot supraviețui pe obiecte, cum ar fi perii de pisici, cuști sau mobilier. Prin urmare, este important să iei măsuri de precauție și să limitezi expunerea la ringworm, dacă pisica ta a fost diagnosticată cu această afecțiune.
Simptomele sale pot varia, însă cele mai frecvente manifestări includ apariția de zone rotunde sau ovale cu pierderea părului în centru, cunoscută și sub numele de leziuni „în formă de inel”. Aceste leziuni pot prezenta roșeață, cruste, descuamare și mâncărime. De asemenea, pisica poate prezenta păr fragil sau rupt în apropierea leziunilor.
În general, tratamentul ringwormului la pisici implică o combinație de măsuri: de la administrarea de medicamente antifungice orale sau topice, până la igiena strictă, inclusiv curățarea și dezinfectarea obiectelor și a mediului în care trăiește pisica.
Este important să știi că dacă pisica ta este diagnosticată cu ringworm, este recomandat să eviți contactul direct cu pielea afectată și să iei măsuri de precauție pentru a preveni răspândirea infecției la alte animale sau persoane.
Alopecia
Alopecia este caracterizată de pierderea anormală sau excesivă a părului, fiind o afecțiune comună a pielii, care poate fi cauzată de mai mulți factori, cum ar fi alergii, infecții, paraziți, probleme hormonale sau stres. Alopecia poate să afecteze diferite zone ale corpului pisicii și poate varia de la o pierdere ușoară a părului până la chelire completă.
Această afecțiune poate fi cauzată de alergii alimentare sau de mediu, infecții fungice, bacteriene sau parazitare, precum demodecia sau scabia. Și problemele hormonale, cum ar fi hipertiroidismul sau sindromul Cushing, pot determina pierderea părului în mod difuz sau în anumite zone ale corpului pisicii.
Majoritatea raselor de pisici sunt cunoscute pentru căderea părului, însă alopecia se manifestă mai agresiv și nu trebuie confundată cu perioadele de năpârlire. Similar afecțiunilor dermatologice despre care vorbeam mai sus în acest articol, este important ca dacă observi cădere excesivă a părului pisicii tale, să consulți un medic veterinar.
Indiferent de afecțiunea despre care vorbim, un astfel de consult este obligatoriu. El îl va ajuta pe medic să determine cu exactitate de ce anume suferă pisica ta, dar și care este cel mai potrivit tratament pentru ea.